PĂDUREA
O liniste solemna si activa.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Osciland pe un cadran imens.
Lemnul ca o aspiratie a pamantului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atatea esente de divinitate.
In jurul meu padurea lucreaza la cercuri.
In trunchiuri
Ciocanitoarea bate nituri ¬
E o liniste incarcata
De febra inaltarii unor catarge.
Unde plec, Doamne?
Marin Sorescu